Originile Moţilor
Despre originile Moţilor - sau Ţopilor, aşa cum erau denumiţi în trecut - există mai multe teorii. Dintre acestea, cea larg acceptată susţine că moţii sunt urmaşii direcţi ai dacilor şi ai coloniilor romane, aduse de împăratul Traian în urma ocupărei Daciei în anul 105, pentru a lucra în minele de aur din zonă. Pentru a susţine acest lucru, în cartea sa, Moţii, calvarul unui popor eroic dar neîndreptăţit. Studiu istoric–politic, Ion Rusu Abrudeanu susţinea că “Numirea de Moţi vine dela chica antică, moţul de păr, pe care îl purtau bărbaţii şi care era un obiceiu dac, uzitat până în a doua jumătate a secolului trecut în ţara Moţilor. Personal am văzut în copilăria mea, acum 50 de ani, încă destui Moţi bătrâni cu părul adunat în chică, de obiceiu în partea dreaptă a capului, lângă ureche.”
Denumirea de ţopi provine de la teritoriul pe care aceştia îl locuiau - dintre Mureş şi muntele Bihariei - şi care se numea Terra Tzopus. De altfel, denumirea de Ţopi o întâlnim şi în descrierea Ardealului, făcută de împăratul bizantin Constantin Porfirogenitul (anul 912-959), care în veacul X le zicea Tzopon.
În fruntea acestor teritorii se afla un voievod roman, care îşi avea la Abrud, unde şi azi se află o biserică veche din timpurile acelea. Abrudul este o denumire de origine pur dacică, de la cuvântul Abruttus, care derivă, la rândul său, din cuvântul dacic abrudiom, însemnând aur. De altfel, atât denumirea veche a Zlatnei (Ampelum), cât şi cea a Roşiei Montane (Alburnus Maior), sunt tot cuvinte de origine dacică.
Despre originile Moţilor - sau Ţopilor, aşa cum erau denumiţi în trecut - există mai multe teorii. Dintre acestea, cea larg acceptată susţine că moţii sunt urmaşii direcţi ai dacilor şi ai coloniilor romane, aduse de împăratul Traian în urma ocupărei Daciei în anul 105, pentru a lucra în minele de aur din zonă. Pentru a susţine acest lucru, în cartea sa, Moţii, calvarul unui popor eroic dar neîndreptăţit. Studiu istoric–politic, Ion Rusu Abrudeanu susţinea că “Numirea de Moţi vine dela chica antică, moţul de păr, pe care îl purtau bărbaţii şi care era un obiceiu dac, uzitat până în a doua jumătate a secolului trecut în ţara Moţilor. Personal am văzut în copilăria mea, acum 50 de ani, încă destui Moţi bătrâni cu părul adunat în chică, de obiceiu în partea dreaptă a capului, lângă ureche.”
Denumirea de ţopi provine de la teritoriul pe care aceştia îl locuiau - dintre Mureş şi muntele Bihariei - şi care se numea Terra Tzopus. De altfel, denumirea de Ţopi o întâlnim şi în descrierea Ardealului, făcută de împăratul bizantin Constantin Porfirogenitul (anul 912-959), care în veacul X le zicea Tzopon.
În fruntea acestor teritorii se afla un voievod roman, care îşi avea la Abrud, unde şi azi se află o biserică veche din timpurile acelea. Abrudul este o denumire de origine pur dacică, de la cuvântul Abruttus, care derivă, la rândul său, din cuvântul dacic abrudiom, însemnând aur. De altfel, atât denumirea veche a Zlatnei (Ampelum), cât şi cea a Roşiei Montane (Alburnus Maior), sunt tot cuvinte de origine dacică.